A alege un text spere a-l duce în faţa publicului este un lucru delicat ce trebuie făcut cu ceva inspiraţie şi multă responsabilitate. Orice proiect trebuie să răspundă unor aşteptări: a publicului, a trupei artistice, a altor factori. Când aceşti toţi factori coincid, există premiera unui spectacol adevărat, viu, incitant care să aducă un moment de bucurie în sufletul nostru, actori şi public împreună, protagonişti ai unui ritual de cunoaştere şi re-re cunoaştere. De aceea textele româneşti sunt cel mai aproape de sufletul meu, pentru că ele vorbesc despre noi şi problemele noastre. Colectivul artistic a răspuns propunerii mele de a monta Preşul de Ion Băieşu cu o bucurie care îmi dă mari speranţe. În timpul lecturii descoperim cât de „la zi” este textul nostru, chiar dacă fusese scris într-o societate de „terorişti”, lucru amuzant şi puţin trist. Apoi identificarea actorilor cu personajele s-a făcut firesc pe scenă în gesturi, atitudini şi trăiri autentice.
Proiectele mele sunt legate de promovarea unei dramaturgii care să creeze punţi de comunicare cu publicul, într-o formulă de teatru sensibil şi cumva poetic, fără vulgaritate şi violenţe de limbaj gratuite.
Doresc să salut şi să aduc mulţumiri publicului piteştean, îl aşteptăm la TEATRU, unde poate fi un loc în care să visăm la o lume mai frumoasă!
